Ieri am trăit fără doar şi poate cel mai emoţionant moment al vieţii mele: m-am simţit mândru de România mea, reprezentată de Majestatea Sa Regele Mihai, Principesa Margareta, surorile Sale şi de către ceilalţi membrii ai Casei Regale, dar şi de către cele câteva sute de români şi invitaţi străini care, momente în şir, minute de vis, ş-au aplaudat simbolul cu o caldură şi o înflăcărare pe care mi-o doream, dar pe care sincer nu îndrăzneam s-o cred posibilă.

Am privit înlăcrimat către Majestate ca la valoarea cea mai preţioasă pe care o avem, ca la coloana verticală a moralităţii, a datoriei faţă de ţară, ca la un adevarat model pentru noi toţi, care ne imprimă prin prestanţă o conduită demnă, serioasă, dar mai ales plină de speranţă. În mlaştina împuţită în care ne zbatem cu toţii, în societatea decazută, imorală şi fără scrupule în care trăim azi, printre aceşti netrebnici ordinari care ne conduc, care ne reprezintă şi care iau decizii pentru ei in numele nostru, care au distrus tot ce mai rămăsese în picioare din conştiinţa şi din avuţia acestui popor, Regele Mihai a apărut ca un reper al normalităţii, al acelei stări de fapt care ne lipseşte de 65 de ani. Atât de mult timp a trecut, incât vulgul, poporul, nici măcar nu reuşeşte să vadă faptul că ceea ce ne înconjoară astăzi este faţa hidoasă, zbârcită şi plină de riduri a cârmuirii, dar si a societaţii în sine. Majestatea Sa, prin detalii absolut minore precum poziţia corpului, dreaptă, falnică şi impunătoare pentru un barbat de etatea Sa, prin expresia feţei, plină de hotrărâre, de deminitate, dar şi de bunătate, prin ţinuta impecabilă şi prin limbajul trupului a demonstrat ce înseamna să fi cu adevărat un bun conducator, un simbol demn de urmat de către toţi locuitorii ţării sale.

Eu consider că monarhia este cea mai buna forma de guvernare dintr-o serie de motive, printre care un loc important îl ocupă faptul ca o familie regală reprezintă reperul fundamental al unei ţări, reprezintă acel simbol către care toţi cetăţenii trebuie să privească cu încredere, cu bucurie şi cu speranţă. Un rege este singurul care, prin educaţie, tradiţie şi caracter, poate arăta care sunt adevăratele valori pe care un popor trebuie să le respecte: ţara, credinţa, binele celorlalţi, mândria, demnitatea, cinstea. De asemenea, familiile regale au orcrortit şi susţinut întotdeauna de-a lungul timpului dezvoltarea artelor şi a ştiinţelor, fiind intotdeauna garantele patrimoniului cultural şi istoric al popoarelor lor. De aceea, naţiunile ş-au câştigat şi consolidat o identitate proprie, atât de importantă pentru moralul colectiv.

Aceste lucruri, aceste resorturi pot fi puse in mişcare şi in Romania doar de către Casa Regală şi de către oamenii care cred încă cu tărie în aceste valori, puternic şubrezite de bombardamentul sistematic de nonvaloare pe care cei din conducere il practică de 65 de ani.

Ce am vazut apoi astăzi în Parlament a fost cu adevărat un moment istoric. Vorbele simple, dar atât de încărcate de semnificaţii, au constituit acel discurs pe care nimeni nu a fost capabil până acum să-l susţină. Retorica impecabilă a Majestăţii Sale ne-a deschis ochii şi, sper, sufletele pentru a înţelege cum ne distrugem prin ignoranţă şi nepăsare. Împreună am fi o fortă indistructibilă care ar putea mătura cu ei pe jos în câteva luni. Ne trebuie curaj, mândrie, determinare şi un simbol adevărat. Pentru Patrie şi Dumnezeu!

Nihil Sine Dio.